“ANGAJARE DE CLOVN” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” (Sala STUDIO)

FASCINANTĂ ÎNTÂLNIRE CU ARTIȘTII … COPILĂRIEI

         În 1954, fiind copil am mers de mână cu bunicii la Circul Krately, instalat pe terenul unde se află acum, Hotelul Intercontinental și Teatrul Național “I.L.Caragiale”, devenit astăzi un Centru Cultural după renovare. În memoria copilului a rămas imaginea clovnului care se “juca” cu micii spectatori. Copiii mei au fost apoi, spectatorii Circului Globus. Așa am înțeles cât de nedreaptă este societatea față de artiștii desăvârșiți din circ și în special față de clovni.

         Impresionat de filmele lui Fellini, “La Strada” și “Clovnii”, scriitorul Matei Vișniec se inspiră din celebrele creații cinematografice și scrie “Angajare de clovn”. Piesa prinde viață rapid în circuitul teatral internațional și la noi, în montări diferite. Povestea celor trei clovni bătrâni, marginalizați care își caută de lucru, dezvoltă sensibil tema destinului amar al artistului de circ – clovnul. Scriitura textului se ferește de stilul obișnuit al autorului, apropiat de teatrul absurd.

       

Peter Ancuța, Emilian Mârnea și Florin Călbăjos

  După ce “Angajare de clovn” a colindat, vreme de 40 de ani de la debut multe teatre, regizorul Ion Caramitru realizează un spectacol fascinant pe o nouă versiune a textului. Încearcă și reușește pe deplin, să configureze tema piesei drept omagiu adus artistului clovn, un “artist total”. Cum se știe “clovnul este personajul care râde plângând și plânge râzând”, așa cum l-a conceput și Matei Vișniec, iar regizorul Ion Caramitru construiește teatral excelent acest portret cu o echipă admirabilă de creatori din diverse compartimente artistice. Firește, în prim planul reprezentației sunt cei trei tineri actori: PETRE ANCUȚA, EMILIAN MÂRNEA și FLORIN CĂLBĂJOS, interpreți ai clovnilor. Pentru a susține tematica piesei, regizorul include în distribuție și numeroși artiști de circ.

   Derularea acțiunii pe mai multe spații de joc, uimește spectatorii. Ion Caramitru colaborează cu realizatoarea decorului Florilena Popescu Fărcășanu pentru a încadra spațiile de joc atractiv. Prima parte a reprezentației se petrece pe scena Sălii Studio, aflată în cunoscutul format clasic. Clovnii vin pe scenă din sală unde afișele de pe pereții laterali indică prezența unui circ. În fața zidurilor sale ponosite de pe scenă, cu alte afișe, plus un anunț de angajare de clovn pe ușa din centru, clovnii vor relata momente din biografia lor și în unele referitoare la reprezentațiile de circ în care au jucat, vor lua spectatorii drept parteneri activi.

 Pauza după primul act, transformă foaierul într-un alt spațiu de joc în care artiștii circului unde solicitau un loc de muncă clovnii, vor evolua cu mare artă. Magicianul Antonio, Vanda Rotaru, Constantin Rotaru, clovnul Cristiano, cățelușele Miss & Eliz, Bogdan Andreescu, Camelia Lazăr, Valentin Iancu, Mariana Ionescu, Cristian Enoiu, Alyssa Andreescu, Aysha Ibeido, Gamze Saldiz, Julia Petreanu, Marius Gagiu, Robert Stan Jr., Tiberiu Eftimie, amfitrionii muzicali – Clara Toplicianu, Lorena Sanda sunt artiști de circ minunați. Vor prezenta numere muzicale, de magie, acrobație, jonglerie, dresaj sau demonstrație de hula-hoop cu cercuri. În această “pauză-spectacol” publicul poate urmării în direct evoluțiile surprinzătoare ale artiștilor, dar și pe ecranele din foaier unde sunt proiectate pentru o mai bună vizibilitate.

În actul doi, spectatorii vor avea o altă surpriză, mai mare; vor fi plasați pe alte locuri pentru că Sala Studio și-a transformat în pauză spațiul, în sală arenă (de circ). Meritorie este și această inițiativă a regizorului Ion Caramitru prin care demonstrează și tinerilor regizori că Sala Studio deține posibilități tehnice generoase, dacă … au imaginație pentru a le folosi convingător. Decorul Florilenei Popescu Fărcășanu atrăgător, cu funcționalitate, definește fiecare din cele trei spații de joc. Imaginea spectacolului câștigă în strălucire și prin costumele clovnilor, create de Liliana Cenean cu fantezie, minuțios până la amănuntul nasturilor ori al pantofilor speciali. Sunt costume care “vorbesc” și dau culoare replicii sau situațiilor desenate de clovni, completate și printr-un machiaj inspirat.

 Un rol important pentru spectaculozitatea imaginii revine lui Chris Jaeger, mânuitorul luminilor ca un adevărat artist plastic. Ultimul act derulat în arena Studioului, capătă strălucire prin jocul luminilor, o explozie de inventivitate pusă în practică prin folosirea cu pricepere a elementelor tehnice din dotarea sălii. Sporesc plăcerea urmăririi acestui spectacol, și ilustrația muzicală și coregrafia. Călin Țopa aduce în scenă muzică italiană pentru că și clovnii sunt italieni, ilustrația este melodioasă, încântătoare, completată prin numeroase accente din muzica lui Nino Rota a filmului “La Strada”, cu sens major dramatic plasate regizoral. Florin Fieroiu surprinde printr-o coregrafie originală, modernă în expresie și specifică ținutei clovnilor.

         Acest ambalaj teatral este pus în valoare prin cei trei actori minunați, Petre Ancuța, Emilian Mârnea și Florin Călbăjos, în rolurile diferențiate tipologic ale clovnilor. Amintim că lansarea lor în viața teatrală s-a petrecut la Gala Tânărului Actor “Hop”, iar recitalul lor a devenit apoi, spectacolul “ActOrchestra” prin care s-a lansat la Naționalul bucureștean proiectul “9G” (“Noua generație”). Acești tineri actori sunt absolvenți ai universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, care au avut șansa de a își cizela talentul la clasa cunoscutului dascăl Miklos Bacs. Cariera lor s-a consolidat în câțiva ani, activând intens pe diferite scene din țară, iar astăzi sunt angajați ai Teatrului Național din Capitală. Petre Ancuța și Emilian Mârnea s-au remarcat și în musicalul “West Side Story” conceput de Răzvan Mazilu pentru Festivalul Național de Teatru, pe nedrept omis din repertoriul teatral curent. Ei se dovedesc a fi acei rar întâlniți “ACTORI TOTALI”. Cântă vocal, dar și la diferite instrumente, dansează, fac pantomimă, dar pot interpreta și roluri comice sau dramatice, construite interior ireproșabil. Regizorul Ioa Caramitru care este și un mare actor, a știut să evidențieze capacitățile multiple, talentul fiecăruia pentru a defini diferit portretul fiecărui clovn. Petre Ancuța actor, muzician și compozitor este Filippo cel șmecher cu sticluța de băutură în buzunar. Flexibil în expresie, jonglează cu dramaticul și comicul, creează o diversitate de relații cu partenerii, trăiește cu tot sufletul fiecare situație și transmite emoție. Emilian Mârnea în bătrânelul Nicollo, cu o sensibilitate aparte evocă amintirile clovnului, colorează gestual tipologia specială a celui care râde când de fapt își deplânge soarta. Florin Călbăjos este Peppino, clovnul căruia în final i se frânge destinul și compune un alt portret de artist al circului. Peppino se laudă că a fost cândva și actor de teatru, într-un monolog amintind de Richard al III-lea excelent susținut de Florin Călbăjos care trece apoi la efecte de clovnerie, interpretarea sa fiind mereu pe muchia de cuțit între comic și tragic. Cei trei firește, cântă la diverse instrumente, dansează, se dovedesc “actori totali” și fiecare cucerește aplauzele spontane ale publicului în momentele speciale care îi revin. În prima parte a reprezentației sugerează fiecare, bătrânețea personajului, realizând apreciabile compoziții de vârstă, dar în arenă, la final, ei vor să uite vârsta și vor să fie clovni activi, muzicali, de expresie gestuală personală, de cuvânt, de situație, toți provocatori ai exploziilor de râs ale publicului. În arena unde ei vor să își exercite profesia de clovni, intervin din când în când cu sens bine definit regizoral, și artiști ai circului.

        

Pentru publicul venit la acest spectacol din “circul” realității curente activ și trist, întâlnirea cu arta adevărată a clovnilor, bufoni ai lumii, este o mare bucurie. “Angajare de clovn” se înscrie în rândul restrâns al spectacolelor senzaționale, la care spectatorii maturi își amintesc de bucuriile copilăriei, iar copiii care îi pot însoți rămân uluiți de magia clovnilor și arta artistului de circ. Este senzațional acest spectacol și pentru a cunoaște și reține numele unor artiști totali, dar și pentru a descoperi surpriza posibilităților tehnice, moderne de care dispune Naționalul bucureștean, cu inventivitate evidențiate de regizorul Ion Caramitru și echipa sa pentru a servi textul și tematica aleasă.

P.S. Exploatarea dotărilor tehnice obligă însă, la o viziune regizorală coerentă, raportată la conținutul și tematica piesei. În următorul comentariu la “Regele Lear” de Shakespeare, constatăm care poate fi rezultatul excesului folosirii posibilităților tehnice multiple cu care este dotată și scena Sălii Mari a Naționalului pentru efectele teatrale dorite de regizorul georgian David Doiashvili.