CÂND REGIZORUL SE CREDE MAI PRESUS DE SHAKESPEARE …
Născut la Tbilisi, în
Georgia, regizorul David Doiashvili și-a consolidat cariera prin montări
moderne din dramaturgia clasică, unele premiate pentru originalitate. În 2015,
la Festivalul Internațional de Teatru NETA, găzduit la Naționalul bucureștean,
a prezentat “Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, comentat pe acest blog.
Regizorul este preocupat de Shakespeare de la 21 de ani, când la absolvirea
Institutului de Teatru a pus în scenă “Regele Lear”, reluat apoi în alte
versiuni pe diferite scene și acum, la Teatrul Național “I.L.Caragiale”.
În cazul de față, David Doiashvili
propune un spectacol de aproximativ patru ceasuri, lung nu din pricina
textului, ci pentru că a fost captivat de folosirea multiplelor posibilități
tehnice moderne ale scenei Sălii Mari pentru a ilustra “scenariul” său. Piesa
lui Shakespeare a fost tăiată de-a valma și remontate scenele, de nu se mai
înțelege acțiunea. Nu este precizat însă, nicăieri că “Regele Lear” este un spectacol
“după” Shakespeare, luat ca pretext de regizor! Imaginația debordantă a
regizorului a activat mijloacele tehnice din dotarea scenei și a uitat că
bătrânul Will și-a câștigat valoarea prin arta mânuirii sensurilor cuvântului,
prin emoția consistentă a scriiturii. Cum Beethoven comunică gând și emoție
prin muzică, Shakespeare o face prin cuvânt. Modernitatea teatrală, nu poate
ignora cuvântul, argumentul solid al inovațiilor scenice concepute de un
regizor. Când acesta se dorește a fi mai presus de un dramaturg precum
Shakespeare, tezaur al patrimoniului cultural universal, rezultatul este un
spectacol anost, lipsit de substanța emoției.
Regizorul David Doiashvili transformă
piesa lui Shakespeare într-un scenariu de telenovelă tratată SF, despre un nobil
Gloucester și cei doi fii – Edgar cel bun și Edmund, bastardul cel rău – și
despre un rege cu trei fete cărora vrea să le împartă regatul ajuns senil la
bătrânețe. Scenic, povestea regelui amintește de “Sarea în bucate” de Petre
Ispirescu, iar cea a lui Gloucester pare o improvizație, greu de înțeles. David
Doiashvili declară că a descoperit în piesă “conflictul între generații”,
sugerat inexplicabil poate de replica finală a piesei rostită de Edgar: “
“Bătrânii au suferit, că te cutremuri. Noi, tinerii, trăi-vom altă viață.” Tema
lui Shakespeare nu este “conflictul între generații” și nici bătrânețea care
poate duce la senilitate omul. Miezul tematic rămâne în orice versiune scenică,
unde poate duce autoritatea declanșată de pofta de putere, de forța deciziilor
și cât de trecător e statutul de stăpân al puterii. Toți analiștii pieselor lui
Shakespeare recunosc că acesta a fost un fin și mare psiholog în construcția
personajelor care au motivări profunde în manifestări. Comprimarea textului
fără o logică elementară, afectează grav fiabilitatea personajelor și evident,
a conflictelor.
Din resturile piesei lui Shakespeare,
regizorul împarte acțiunea pe două planuri. Unul, dar nu cel mai important
pentru conceptul regizoral, este împărțirea regatului celor trei fiice de către
Lear, un bărbat în putere, dar care pare în pragul senilității. Regatul e
sugerat teatral “metaforic” prin … trei găleți pline de jucării pentru copii de
un an. Pentru viziunea regizorală, planul major rămâne însă, așa zisul
“conflict între generații” marcat prin Edgar și Edmund în relații cu tatăl,
Gloucester și regele Lear. La Shakespeare însă, se animă un conflict între
bastardul Edmund și Edgar, fiu legitim al lui Glocester, ambii tineri.
Construiește ireproșabil dramaturgul, motivat, manifestările lui Edmund. El nu
este un individ diabolic, cum se prezintă în spectacol, ci un om afectat de
situația sa de fiu nelegitim, fără statut social. Edmund încearcă în final,
chiar să salveze viețiile Cordeliei și lui Lear, care ordonase să fie uciși din
dorința de a parveni la putere. Edgar, fiul legitim e nevoit să fugă și să se
deghizeze în Tom, nebunul din preajma lui Lear. Transformarea sa e condusă
confuz pentru că prin Edgar și Edmund, nu se poate motiva “conflictul între
generații”, dorit de regizor.
“Scenariul” conceput după piesă, cât și
vizualizarea sa teatrală, sunt lipsite de coerență și logică, și fac de
neînțeles subiectul gândit de Shakespeare. David Doiashvili declară că “îi
place teatrul vizual” și dezvoltă ilogic această “plăcere”, ignorând motivarea
prin text. Apelează mereu la proiecții pe marele ecran găzduit de scena Sălii
Mari. Spectacolul debutează cu un filmuleț prin care publicul este avertizat că
va asista la un “reality show” de bufonul care primește pe scările Palatului Parlamentului
(fosta Casă a Poporului) personaje din jurul lui Lear, venite în ținute de
seară, cu mașini elegante. Reporterul – bufon vrea să susțină un … “breking
news” pentru televiziune, cum indică mereu filmulețul în alb – negru. În aceste
culori se va desfășura întregul spectacol, de la decor până la costumele
atemporale datorate Lilianei Cenean, fără să aibă un sens amestecul de
alb-negru în raport cu textul și personajele, cum nu are nici filmulețul –
prolog, în raport cu viziunea regizorală.
Efectul proiecțiilor continuă, marcând fie
ideea de show “REGELE LEAR” din filmuleț, fie cea de …“WAR” așa zisul război
din finalul tragic al piese. Aceste cuvinte cu litere mari proiectate cât tot
ecranul, vor să fie “lozincile” unei viziunii regizorale adresate unui public
orb, handicapat. Se mai proiectează în limba engleză, de câteva ori și
scrisoarea inventată de Edmund ca să îl compromită pe Edgar și alte imagini
stridente și fără rost! “Teatrul vizual” dorit de regizor, firește nu se rezumă
doar la proiecții stupide, se înfăptuiește în primul rând prin decor și
manipularea sa, cât și prin conducerea mișcării în scenă a actorilor. Decorul
aparține tot regizorului David Doiashvili, este schematic, pe două nivele,
nefuncțional și completat cu o serie de elemente lipsite de rațiune – două
“bălți” în care vor plonja o serie de personaje, un scaun cu rotile, etc.
Decorul se “animă” folosind sumedenia de
posibilități tehnice ale scenei – trape, mișcări pe verticală, mecanism de
producerea fumului, etc. Mișcarile interpreților vor fi conduse haotic în acest
“decor” bezmetic prin oferte, personajele nu vor mai avea relații pentru a
susține situațiile, dar vor fi dotate fie cu pistoale, fie cu un bici, totul
fără rost. Se împușcă, mor și apoi … învie! Apar astfel, o sumedenie de momente
teatrale inexplicabile. De pildă, scena când Lear pare că își strangulează
bufonul care cade răpus la marginea scenei sau venirea Cordeliei în final cu un
ștreang de gât ca să se așeze în brațele tatălui, etc. Aglomerarea de efecte vizuale, aparent
spectaculoase, anihilează acțiunea piesei, și fac din reprezentație un ghiveci
vizual, plictisitor.
Comprimarea textului ajuns o telenovelă
stufoasă în stil SF, implică și ilustrație muzicală, iar muzica originală
datorată lui Nikoloz Rachveli Memanischvili este plăcută în sine auditiv, dar
speculată scenic strident. Amplificarea ilustrației sonore, acoperă de multe
ori replicile rostite de actori.
Dorința excesivă a regizorului de a
imagina efecte vizuale și apela la oferta tehnicii cu care este înzestrată
scena mare, îl face să uite de importanța actorului în scenă pentru a comunica
totuși, sensurile replicii lui Shakespeare, cât a mai rămas din ea. În acest
concept regizoral, actorii par a fi tratați de regizor ca niște obiecte.
Distribuția cuprinde interpreți remarcați în alte spectacole, unii chiar ca
actori senzaționali. Viziunea regizorală reușește să risipească forța
talentului deținut de fiecare din distribuție care devine doar executant supus
extravaganțelor lui David Doiashvili. Personajele în conturul general, sunt fie
isterice, fie mereu nervoase, fie afectate psihic sau nebune de legat și
rostesc adeseori, strident, țipat replica în frazări puerile. Personajele mai
sunt obligate la tot felul de exchibiții de mișcare; unii se aruncă aiurea în
cele două “bălți” sau “pișcine”, bufonul e obligat să traverseze pe lung Sala
Mare, făcând echilibristică pe scaunele spectatorilor și rostind un monolog,
etc.
Prestează servicii regizorului – MIHAI CONSTANTIN (Lear, rege al
Britaniei), Idris Clate (Regele Franței), Pavel Ulici (Ducele de Burgundia),
Silviu Mircescu (Ducele de Cornwall), Rareș Andrici (Ducele de Albany), Gavril
Pătru (Contele de Kent), Ioan Andrei Ionescu (Contele de Gloucester), Istvan
Teglas (Edgar, fiul lui Gloucester), Tudor Aaron Istodor (Edmund, fiul
nelegirim al lui Gloucester), Lari Giorgescu (Oswald, intendentul Gonerilei),
Marius Manole (Bufonul), Monica Davidescu (Goneril), Raluca Aprodu (Regan), Crina
Semciuc (Cordelia). Am citat distribuția din programul de sală, dar cum
spectacolul este evident un “scenariu după Shakespeare” în care acțiunea nu se
mai înțelege, programul de sală bine structurat ca sumar și grafică, trebuia să
precizeze totuși, și acest “după”, iar la fiecare rol să indice… soția lui X și
amanta lui Y și Z ori M, fiul … posibil heterosexual, etc. Actorii merită
aplaudați pentru efortul lor de a executa impecabil acrobați regizorale
lamentabile oferite în numele “modernismului”, dar care au distrus personajele
cândva construite de Shakespeare … contemporanul nostru.
“Regele Lear” rămâne o încropeală
superficială de așa zis “modernism”, un
spectacol fără emoție, lipsit de coerență, fals tematic conceput.
P.S.
“Regele Lear”, teoretic a încheiat “Anul Shakespeare – 2016”, patru secole de la
dispariția sa, dar urmează la început de 2017, “Macbeth” la Teatrul “Bulandra”
și alte premiere cu piesele sărmanului Will care rămâne nemuritor.
O piesa in care se urla si se face baie.
RăspundețiȘtergereMamaia 2020.
sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,
RăspundețiȘtergere1) dacă doriți să returnați Ex.
2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
Si altii.
el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327