“IUBIREA LA OAMENI” – TEATRUL “NOTTARA” Sala “GEORGE CONSTANTIN” (FNT)

ARTIFICII FĂRĂ ROST

         

Povestea unei tragice iubiri dintr-o comunitate restrânsă, un sat, este relatată destul de simplist de tânărul dramaturg Dimitri Bogoslavski din Belorus care ignoră influența condițiilor sociale de existență ale personajelor. Textul prezentat la Teatrul “Nottara” în regia tinerei Evghenia Berkovici primește o altă față teatrală, decât cea oferită la Teatrul Clasic “Ion Slavici” din Arad, în regia lui Vlad Massaci, spectacol integrat și festivalului “FEST(in) pe Bulevard”. (Spectacol comentat pe acest blog)

         Regizoarea Evghenia Berkovici încearcă stângaci metaforizarea scenică a modului în care oameni simpli, săraci dintr-un spațiu rural uitat de lume privesc relația de iubire. Beția, violența fizică și verbală îi caracterizează în comunicarea sentimentului de dragoste și în relațiile cu cei din preajmă. Raluca Rădulescu traduce textul, pedalând pe limbajul trivial. Viziunea regizorală vrea să desprindă textul din zona realistă a scrierii scenelor paralele surprinse din viața satului și intervine mereu cu o sumedenie de efecte, artificii de mișcare și manevrare a luminii, fără o motivare substanțială. Apelează ca sprijin și la muzica originală concepută de Vlad Trifaș cu mici songuri interpretate de trei actrițe la microfon, pe o laterală a spațiului de joc, pe cealaltă fiind cei care intervin live cu accente muzicale. Muzica este banală și nu contribuie la tensiunea dramatică a acțiunii prin nimic.

        

Scenografa Ksenia Sorokina propune un decor alcătuit din navete, drept sugestie la dependența personajelor de alcool. Solicitările textului pentru desfășurarea acțiunii în mai multe spații, nu își găsesc însă, o convenabilă materializare scenică în decor. Costumele realizate de scenografă, deservesc caracterizarea personajelor, sunt indicate orășenilor cu fițe, nu locuitorilor unei comunități rurale. De pildă, Liuska, eroina dramei, poartă veșminte potrivite pentru întâlniri la un club, ca și Olga iubita lui Ciubasov.

        

Îndrumarea atentă a personajelor pentru stabilirea relațiilor dintre ele este fragil condusă de regizoare, cu toate că beneficiază de actori importanți ai teatrului. Liuska în interpretarea Adei Navrot devine o femeie cu un comportament aparent frivol, condusă fiind regizoral sumar spre trăirea intensă a stărilor prin care trece femeia terorizată de Kolia, soțul dependent de alcool pe care îl va ucide.

 Ada Navrot este o actriță minunată, dar în acest rol cu greu transmite substanța personajului ajuns în final la nebunie, după recăsătorirea din dragoste cu Serghei. Aparițiile lui Kolia după moarte, în dialog cu Liuska sunt penibil tratate scenic de regie. La indicațiile regiei, Dani Popescu interpretul lui Kolia nu subliniază cum violența și alcoolul au distrus comportamentul personajului, cât și relația de sinceră iubire pentru Liuska pe care o aratată după moartea sa. Serghei, singurul polițist al satului, îndrăgostit de Liuska, personaj complex, revine apreciatului actor, Ion Grosu. Frământările interioare, nefericirile personajului se frâng însă, sub bagheta regizoarei prin intervenții artificiale. De exemplu, și Serghei, și alte personaje consumă mereu votcă pe care o beau ca pe apă, iar rezultatul în comportament este lipsit de expresii convingătoare prin indrumarea regiei. Inexplicabil rămâne de ce Ion Grosu în rostirea unor replici apelează la accente din limba rusâ. Corect desenează portretul lui Ivan, ca pe un om resemnat în fața vieții nefericite, actorul Sorin Cociș. Sunt remarcabile în redarea esențială a portretului unor femei modeste din lumea rurală, Anca Bejenaru în mama Liuskăi și Anda Caropol în mama lui Serghei. Autorul muzicii, Vlad Trifaș se dovedește un actor deosebit în rolul lui Ciubasov, “băiatul de băiat” șmecher. Sorina Ștefănescu interpretează pe Nastia soția lui Ivan, drept o femeie elegantă, dar nefericită și revoltată în dragoste, care pare a nu aparține comunității. Redă convingător pe Mașka vânzătoarea de la magazinul unde băutura e mereu solicitată, tânăra actriță Carmen Florescu. Sensibil evocă Carmen Lopăzan în monologuri viața Olgăi, femeia cu care se va căsători Ciubasov. Distribuția este alcătuită din actori cu multiple capacități care nu sunt puse în evidență de regie.

         “Iubirea la oameni” rămâne un spectacol mediocru prin superficialitatea regiei care nu reușește să transmită emoționant nefericirile celor marginalizați de societate.

P.S. Duminică, 22 octombrie, FNT a oferit publicului și spectacolele “Macbeth” (Teatrul “Bulandra”), “Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” (Teatrul Excelsior), “Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte” (Teatrul Național Târgu-Mureș, compania “Tompa Miklos”), “Rambuku” (Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Timișoara), “Procesul” (Teatrul Național “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca), “O mie de motive” (producător POINT – Cultural Hub. București), “București. Instalație umană” (ArCuB) și “Dorian” (producător Asociația Culturală Control N. București). O parte din aceste spectacole au fost comentate la data premierei pe blog.