“IUBIRE NESFÂRȘITĂ” și “LE SACRE DU PRINTEMPS” - OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

       ARMONIOASĂ ÎMBINARE CLASIC - MODERN

         Opera Națională din Capitală surprindre din nou, cu propunerea ilustrării scenice prin balet a două capodopere muzicale: Concertul Imperial pentru pian și orchestră nr.5, opus 73 de Ludwig van Beethoven – “Iubire nesfârșită” și “Le Sacre de printemps” de Igor Stravinsky. Este un spectacol coupe de balet făurit scenic excelent de regizorul și coregraful Renato Zanella, în colaborare cu scenograful arhitect, Octavian Neculai; spiritul creator al acestora, inspirat se aplică baletului Operei Naționale și demonstrează cum baletul clasic se transformă subtil în dans contemporan, fără ostentație.

         În 1913, prin “Le Sacre de printemps” se schimba fața dansului, compozițiile lui Stravinsky fiind punct important al prefacerii stilului tradițional al baletului, dar “Concertul Imperial” de Beethoven a rămas din 1811 numai o capodoperă concertistică. Renato Zanella, cu o bună inițiativă, alătură pe cei doi titani ai muzicii și reușește un impresionant spectacol în care corpul uman exprimă scenic stările construite din sunetele compoziților. Renato Zanella a realizat regia și coregrafia acestor compoziții și la Wiener Staatsoper unde zece ani a fost director al compartimentului Wiener Staatsballett. Acum, dă o nouă fața proiectului de la Viena prin decorul și luminile, inventate cu fantezie de Octavian Neculai. Subliniem că este un eveniment ca Renato Zanella, personalitate europeană cu multe spectacole pe marile scene ale bătrânului continent, să fie astăzi, coordonatorul artistic al baletului Operei Naționale București.

     
“Iubire nesfârșită” precizează prin titlu, tema aleasă de regizor și scenograf pentru ilustrarea scenică a muzicii. “Scenariul” coregrafiei nu are o acțiune conflictuală, propune doar, omagierea sentimentului de iubire sugerat de fermecătoarea compoziție datorată lui Beethoven. Este necesară precizarea că a fost interpretat remarcabil, “Concertul Imperial” de orchestra Operei, dirijată de Vlad Conta cu participarea extraordinară a pianistului de excepție, Toma Popovici. Compoziția “citită” de acești maeștrii ai sunetului, emoționa publicul. Omagiul iubirii conceput de Renato Zanela și-a găsit un sprijin deosebit și în cuceritorul decor, original creat de Octavian Neculai. Cu știința arhitectului, acesta desenează un decor în mișcare numai din … spoturi de lumină cu diferite intensități, dictate de motivele muzicale. Intersectarea spoturilor, jocul lor abil, manevrat prin dotarea tehnică a scenei Operei, transmit tensiunea sentimentului fără de sfârșit al comunicării prin dragoste. În această lume a luminii, Renato Zanella prezintă evoluțiile a șase cupluri, desprinse din ansamblu, reîntoarse la el, trăind intens sentimentul iubirii. Arta regizorului – coregraf rezidă prin îmbinarea armonioasă a tehnicii tradiționale, clasice cu expresia modernă a dansului contemporan. Costumele create de Rodica Eșanu sunt mulate pe corpurile balerinilor, aparent uniform coloristic, dar aduc un sprijin substanțial intențiilor coregrafului; nu se folosesc clasicile “tutu-uri”, dar balerinele dansează în poante.

Excelent adaptează Renato Zanella tehnica tradițională cu inflexiuni moderne ale corpului prin mișcare și poziții. Corpurile “vorbesc”, transmit senzații, sentimente tensionate. Cristina Dijmaru – Ovidiu Matei Iancu se adaptează admirabil propunerilor conceptului regizoral, ca și cuplurile alcătuite din Mihaela Soare – Bogdan Cănilă, Lorena Negrea – Robert Enache, Andra Ionete – Valentin Stoica, Ada Gonzalez  - Sergiu Dan, Greta Niță – Egoitz Segura. Ansamblul se mulează acestui concept regizoral – coregrafic, cu mici stângăci în unele momente, în special din partea balerinelor în uniformizarea expresiei corporale a grupului. “Iubire nesfârșită” este o reușită “traducere” scenică a muzicii genialului Beethoven pentru o încântătoare pledoarie despre dragoste, cu pasiune executată de dansatori. 

         “Le Sacre de printemps” de Stravinsky beneficiază de interpretarea muzicală ireproșabilă a orchestrei Operei, dirijată de Vlad Conta, dar propune o nouă treaptă în arta dansului modern. La premiera din 1913, pe muzică se plia un scenariu inspirat dintr-o legendă păgână, despre sacrificiul unei fecioare pentru renașterea naturii primăvara. Renato Zanella concepe un alt scenariu, cu subtilă trimitere la războiul din fosta Iugoslavie, a luptei dintre etnii și religii diferite.

 Decorul se schimbă, Octavian Neculai marchează fundalul printr-o schelă posibil a aparține unui templu cu o ușă și o pantă de intrare ce va deveni roșie când liniștea unei comunități va fi distrusă prin uciderea femeii și iubitului veniți în acel loc. Decorul servește desăvârșit încărcătura dramatică a ilustrării coregrafice a muzicii. Costumele aparent simple ca linie, create de Rodica Eșanu, prin dezgolirea superioară a trupurilor luptătorilor din acea comunitate, cu accente de roșu în jurul gâtului, trimit la confruntările violente din acea lume. Poantele dispar, dansatorii servesc expresiv linia modernă a mișcării, căreia îi aplică stăpânirea tehnicii clasice. Se practică multiple expresii corporale, se optează și pentru rămânerea în poziție câteva secunde pentru a spori dramatismul unor momente. Coregrafia prin minunații balerini relatează prin mișcare și dans, cum războiul în numele etniei și religiei distruge liniștea unei comunități. Perfect se dăruiesc sitauațiilor dramatice expuse prin dans, cuplurile Cristina Dijmaru – Ovidiu Matei Iancu, Bogdan Cănilă – Alexandra Gavrilescu, Valentin Stoica – Lorena Negrea și Sergiu Dan – Adina Manda.

În aceste cupluri, luptătorii - balerini sunt în prim planul atenției. Pentru ilustrarea situațiilor conflictuale ansamblul practică o mișcare în forță, în funcție de personalitatea luptătorilor, remarcabilă fiind implicarea fiecăruia. Disperarea, căutările de salvare a sufletului sacrificat, ucis al tinerei femeii, sunt excelent exprimate de Cristina Dijmaru prin maleabilitatea expresiei corporale. Renato Zanella reușește o impresionantă coregrafie în cheia dansului contemporan pentru a transmite credibil cât de tragică poate fi agresivitatea în numele unor idei și cum poate distruge omul.

         Spectacolul coupe Beethoven – Stravinsky demonstrează cum pot coopera încântător dansul clasic cu cel modern, când ai la dispoziție o trupă de balet bine pregătită și un regizor – coregraf inspirat.

P. S. Opera Națională din București surprinde mereu prin evenimentele organizate. Un eveniment a fost dedicat aniversării celebrei balerine și artiste, Ileana Iliescu în compania colegului Gigi Căciuleanu. Așa cum merită o mare artistă, aniversarea sa grandioasă, demonstra cât de necesar este respectul pentru valorile artei spectacolului. O altă sărbătorire a fost dedicată lui Ioan Tugearu, personalitate de valoare a dansului și coregrafiei. Poate și în teatru ar fi necesară inițiativa aniversării cum se cuvine, a valorilor scenei noastre!