“NUNTA LUI KRECINSKI” – TEATRUL DE COMEDIE / Sala “Radu Beligan”

COMICUL BURLESC DOMINĂ ACEST SPECTACOL

         

        

 Cine a precizat pe afiș că publicul va asista la spectacolul “Nunta lui Krecinski MULT DUPĂ A.V. Suhovo Kobîlin”, merită felicitări; textul și tratarea regizorală sunt într-adevăr “mult după” intențiile clasicului scriitor rus. A.V. Suhovo Kobîlin a compus trilogia celebră – “Nunta”, “Procesul” și “Moartea lui Krecinski”, o satiră dură la adresa hoției, minciunii, corupției care dominau societatea rusă în secolul al XIX-lea. Tema satirei sale este pe deplin valabilă și astăzi în societatea noastră, iar Kobîlin poate fi considerat contemporanul nostru, ca și Gogol de al cărui stil se apropie piesele sale. Acest spctacol lasă însă, în plan secund rostul tematic al satirei gândit de autor și se preocupă de dezvoltarea fără țintă și motivare a unui comic excesiv grotesc în ilustrarea scenică a acțiunii.

       

Mihai Bendeac în rolul lui Raspliuev

 Actorul de talent Mihai Bendeac, cu o vastă experiență în producții de divertisment pentru “antenele” televiziunii care i-au adus popularitate, ambiționează să își demonstreze în teatru și calități de regizor; încearcă realizarea unui spectacol de teatru comic burlesc pe linia parodierii acțiunii și caricaturizării personajelor. Rezultatul exercițiului său regizoral rămâne discutabil pentru că spectacolul nu are fluiditate, coerență în aplicarea intențiilor teatrale, nu servește menirea esențială a teatrului de a fi “oglinda” lumii cu relele și bunele sale. Regizorul Mihai Bendeac aglomerează o sumedenie de gaguri inspirate din filmul mut și teatrul de revistă sau din divertismentele tv și îngreunează ritmul alert al reprezentației prin multe momente pur ilustrative ale situațiilor în care replica e absentă sau nu mai prinde sensurile majore ale substratului satirei. Mulți spectatori se amuză, râd la gaguri în cele peste două ceasuri și patruzeci și cinci de minute ale spectacolului, dar la reprezentația urmărită mult prea lungă ca timp, aplauzele spontane stârnite de calitatea și substanța comicului, nu au intervenit pentru că viziunii regizorale îi lipsește tocmai, tema centrală și foarte actuală – satira la adresa hoților și parveniților. Teatrul a fost și rămâne o “oglindă” a societății, iar în acest spectacol se prezintă cum echipa de hoți ai lui Krecinski se luptă pentru bani cu familia parvenită a neguțătorului Muromski și … iubirea tinerilor are câștig, totul exprimat teatral burlesc, grotesc exagerat, e drept fără vulgaritate stridentă; concluzia ar fi că în acțiunile lor, toți … au dreptate, chiar și hoții.

      

   Scenografa Iuliana Vîlsan cu debordanta sa fantezie, serverște admirabil cerințele burlescului prin decor, costume și machiaj, fiind colaboratoarea activă a ilustrării conceptului regizoral. Decorul e construit pentru ilustrarea a două planuri de joc ale acțiunii – casa parvenitului Muromski și cea a hoțului Krecinski, mai întâi dărăpănată și apoi strălucitoare, totul fiind viu colorat, în amănunt cu accente grotești. Stilul decorului ar aminti de pictura renascentistă a secolului al XVI-lea, publicul fiind primit în sală de un “covor” cu o astfel de imagine; costumele sunt concepute ingenios pe același stil. Intenția scenografiei este de a parodia lumea lui Krecinski cel îmbrăcat ca un Arlechin șmecher, dar lipsesc accentele cu trimitere și spre cea de astăzi. Dificilă pentru scenografie este refacerea decorului casei lui Krecinski prin … efortul mașiniștilor activi în fața spectatorilor. Aura Popa, light desing, nu află soluții de acordarea luminii corespunzătoare evidențierii actorilor în casa dărăpănată a lui Krecinski și în genere, lumina funcționează stângaci în reprezentație. Regizorul în intenția caricaturizării excesive a personajelor, aplică … proteze dentare pentru Lidocika, fata negustorului “obiect” de măritat și pentru Nelkin, pretendentul la mâna ei. Lidocika e obligată de regizor să își schimbe uneori și emisia verbală, rostind replici ca un bărbat; toate aceste banale efecte regizorale, împrumutate și expirate în teatrul de astăzi, îngreunează interpretarea actorilor. 

       

Liviu Pintileasa în rolul lui Krecinski

  Încărcarea excesivă cu efecte specifice teatrului burlesc, afectează consistența dramatică a conflictului, relațiile dintre personaje, iar actorii devin mai întâi executanți de gaguri ca la circ și apoi interpreți de personaje. Liviu Pintileasa jonglează cu ambiguitatea viziunii regizorale și prezintă când un Krecinski hoț șmecher și abil, când un Krecinski claun care se tăvălește prin scenă în discuția cu partenerul specialist în furtișaguri, Raspliuev. Liviu Pintileasa reușește atunci când nu e doar un claun, sugerarea la nuanță a portretului acelui escroc fermecător, dar periculos pentru societate și apropie convingător personajul de rostul satiric al scrierii inițiale. Mihai Bendeac omite că regizorul este ochiul limpede al ilustrării teatrale și se implică în spectacol ca interpret al lui Raspliuev care devine un personaj important al reprezentației; cu un machiaj dezagreabil, compune prin expresia mișcării și exagerările specifice mai mult teatrului de estradă, portretul acelui hoț disperat prins “cu mâța în sac” și firește publicul se amuză privindu-l. În rolul soției negustorului, Mihaela Teleoacă încearcă adaptarea la solicitările regiei și reușește în unele momente cu rafinat umor compuse să marcheze cu rost satiric dorința acelei femei cu bani, ridicole, ambițioasă să intre în lumea nobililor, dar în altele cade în plasa exagerărilor regiei; în partea finală a reprezentației personajul e obligat să poarte și o pălărie imensă, nu se mai vede chipul actriței, expresiile raportate la o situație tensionată.

Gloria Găitan în rolul Lidocika

 Dificil e pentru Gloria Găitan în Lidocika, să se descurce cu machiajul, costumul și … proteza, cu solicitările regiei și scenografiei pentru a creiona satiric credibil pe acea fata prostuță aflată în situația măritișului dictat de părinți și cei interesați de banii familiei; actrița reușește în unele momente, o interpretare în care subliniază atent sensurilor majore atribuite de dramaturg personajului. Regizorul uită și în cazul Lidocika de indrumarea interpreților să relaționeze cu cei din preajmă în funcție de cerințele situației și când replica le lipsește. Lucian Ionescu, actor dotat cu multiple calități demonstrate în alte spectacole, desenează acum doar o palidă caricatură în Nelkin, rol important în piesa inițială pentru că este cel care dezvăluie escroceriile lui Krecinski, dar regizorul îi minimalizează rostul pentru conflict.

 Activ în respectarea indicațiilor regiei este Vlad Drăgulin în sluga hoților, Feodor, actor cunoscut unora prin producțiile “antenelor” tv; interpretarea mult prea afectată a actorului, apropiată de cea a unui claun de la circ, anulează menirea personajului în raport cu acțiunea. Victor Vurtejanu actor, muzician și producător artistic de profesie apare în Muromski, neguțătorul bogat, distribuit în acest rol mai mult pentru aspectul său fizic pentru că interpretarea sa e mediocră, replica e recitată exterior și personajul nu mai are consistență. Marius Drogeanu (Petrușka), Șerban Georgevici (Nika Nor / Savici Beck și Scebnev), Bogdan Ghițulescu (Comisarul) și Matei Arvunescu (Tișka) execută doar, apariții de imagine, unele cu aspect penibil precum Scebnev, care nu au substanța satirică necesară situațiilor, absentă e drept din viziunea regizorală. 

         Ilustrația muzicală a două “persoane” (!!) – Carla’s Dreams “muzică originală din piese originale” și Mihnea Irimia “muzică originală și adaptare muzicală”, este abundentă și exagrat aplicată.

         “Nunta lui Krecinski” poate fi un spectacol atractiv pentru cei obișnuiți cu divertismentele tv sau cu teatrul de revistă, spectaculos prin decor și costume, cu investiție financiară mare, dar fără miez satiric convingătoare și mult prea lung ca durată; rămâne un exercițiu de regie în stilul teatrului burlesc practicat de un actor prețuit care apare destul de rar pe scenă, dar popular pe micul ecran .