``8 TAȚI`` - TEATRUL DE STAT CONSTANȚA

 O ECHIPĂ TÂNĂRĂ DE NOTA ZECE

După reușitul turneu din decembrie cu ``Jocuri în curtea din spate`` și ``Doi tineri din Verona``(cometate pe acest blog), Teatrul de Stat Constanța revine în Capitală cu alte două spectacole ``Maria Tănase. O poveste`` și ``8 tați``. Managerul teatrului, regizorul Erwin Șimșensohn a adus la Constanța artiști tineri ale căror spectacole sunt remarcabil construite pe linia inovației teatrale. Gravă este însă, situația Teatrului de Stat Constanța a cărui sală se află în renovare și producțiile sale nu au unde să fie prezentate publicului pentru că Daniela Vlădescu, managerul Teatrului Național de Operă și Balet ``Oleg Danovski``, refuză să găzduiască spectacolele teatrului de proză. Este absolut revoltătoare atitudinea acestei ``celebrități`` Daniela Vlădescu, dar și a municipalității din Constanța și a Ministerului Culturii de care depinde Opera, să lase de izbeliște acest teatru. Un ajutor pentru situația colegilor din Constanța a venit din Capitală, de laTeatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Odeon și Teatrul ``Bulandra`` care le-au oferit găzduire pentru cele două turnee.

``8 TAȚI`` este una din piesele originale ale scriitoarei Tina Muller, personalitate contemporană germană, recompensată cu premii și prezentă în repertoriile multor teatre europene și nu numai. Textul relatează întâmplările amare trăite în copilărie și adolescență de Nico, evocate prin numeroase scurte secvențe, având în centru tema familiei. În ansamblu, textul este apropiat de o proză căreia Tina Muller îi atribuie teatralitate prin improvizarea evocării trecutului lui Nico, privind părinții în care tatăl îi rămâne necunoscut și relațiile cu numeroase personaje întâlnite de la copilărie până la adolescență.

Unii regizori în fața acestei piese originale ce iese din regulile clasice ale unui text teatral – acțiune, conflict, caractere -, mai precauți, o pot refuza, iar alții o pot ilustra scenic apelând în dorința de inovație teatrală, la de acum cunoscutele efecte de proiecții video și alte artificii vizuale. Irisz Kovacs alege acest text și pentru licența la regie de la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj – Napoca unde a studiat și apoi realizează un spectacol acceptat de Teatrul din Constanța, construit coerent și impresionant, fără efectele știute de acum în conceptul altor regizori. Regizoarea are alături pe scenograful Theodor Niculae, student în anul trei la secția respectivă de la UNATC. Cei doi formează o echipă cu tinerii actori, Cristiana Luca, Ecaterina Lupu, Florin Aioane, Andrei Bibire, Theodor Șoptelea care și-au afirmat talentul și în ``Jocuri în curtea din spate`` (regia Diana Mititelu, o tânără înzestrată pentru profesia aleasă) și în ``Doi tineri din Verona``(regia Alexandru Mâzgăreanu, personalitate apreciată în domeniu).

Irisz Kovacs și Theodor Niculae oferă inspirat textului o imagine teatrală originală de mare finețe pentru susținerea substratului tematic. Decorul lui Theodor Niculae este senzațional, amplasând pe scenă mai multe căsuțe albe micuțe cu ferestre în care în momente cheie apar umbrele celor care le locuiesc. Excelente sunt aceste accente vizuale. Fundalul decorului e dominat simbolic de o ușă albă cu trepte în față, loc în care Nico revine mereu cu dorința de a își afla tatăl, familia dorită genetic. Acest decor completat prin culorile discrete ale costumelor, dă viață scenică sensurilor majore din text. Regizoarea folosește admirabil oferta decorului, personajele invocate de povestea lui Nico, ies din căsuțe pentru a improviza tipologiile diverse evocate. Actorii se transpun mereu în aceste personaje pentru a arăta esența lor tipologică și o fac admirabil fiecare. Ei ajung să și cânte apreciabil în unele improvizații dictate și de faptul că Nico e fan al unei vedete. Colaborarea regizor și scenograf, e perfectă având drept rezultat un spectacol cuceritor vizual, iar cei doi tineri merită premii pentru debut în viața teatrală. Regia, departament în care se făcea simțită o criză, iată că primește o nouă forță prin Irisz Kovacs.

Actorii se alătură acestei viziuni regizorale cu tot sufletul și credința în ceea ce vor oferi emoțional publicului. Toți creionează minunat personajele ce le revin prin transformări imediate, fără exagerări, doar prin expresii definitoari. Interpretarea lui Nico de către Ecaterina Lupu este remarcabilă prin modul în care actrița subliniază substratul fiecărei situații evocate, rolul său fiind central în reprezentație. La rândul său Cristiana Luca realizează nuanțat un alt personaj important pentru evocări, pe cel al mamei. Cele două actrițe alături de colegii de generație - Florin Aioane, Andrei Bibire, Theodor Șoptelea demonstrează o pătrunzătoare analiză a fiecărui cuvânt rostit și un talent complex

``8 TAȚI`` este un spectacol cu adevărat original în teatralitate propus de tineri, servind regula de secole a teatrului de a comunica atractiv și emoțional un mesaj către public. Spectacolul a avut premiera în mai 2021, dar condițiile de reprezentare prin absența unei săli, nu l-au impus în viața noastră teatrală devenită amorfă și din cauza pandemiei, în care apar tot felul de premiere cu experimente ieftine. 

P.S. Regret că din cauze obiective nu am putut urmări și ``Maria Tănase. O poveste`` în regia lui Carmen Lidia Vidu personalitate apreciată pentru alte montări scenice .