``CEL MAI BUN COPIL DIN LUME`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I.L.CARAGIALE`` / Sala Mică

 ÎNTÂLNIRE CU O ACTRIȚĂ REMARCABILĂ

Este un spectacol rezultat al de proiectului 9G (``Noua Generație``), activ din 2014 la inițiativa regretatului Ion Caramitru, managerul primei scene a țării, cu rezultate din partea tinerilor, unele bune, altele discutabile. De astă dată actrița Alina Șerban într-un one-woman show demonstrează că deține un talent remarcabil într-un context special. Trăiește cu intensitate biografia personajului care este de fapt o autobiografie, actrița fiind de etnie romă, este și autoare a textului pus în scenă, tot de ea fiind și  regizor. Ar vrea să fie un spectacol de autor.

Publicul va fi impresionat de povestea vieții unei femei provenind din rândul țiganilor care a luptat cu discriminarea și a reușit să arate lumii că diferențele de rasă nu pot frânge sufletele curate dornice de educație prin oferta școlarizării. Prin textul său, Alina Șerban își dezvăluie identitatea, pornind de la copilăria și adolescența într-un mediu sărac, cu mama condamnată la zece ani de pușcărie, în care dorința sa de a face școală, de a ajunge la o universitate pentru a studia actoria, completată cu studii la New York și Londra, s-a împlinit. Lupta sa cu descriminarea arată că această hibă socială poate fi înfrântă prin ambiția oricui pentru cizelarea personalității prin școală, prin educație culturală. Mărturiile Alinei Șerban sunt etape din existența personală, cu pricepere conturate prin replică, fără ostentație. Actrița demonstrează în acest one-woman show că în cazul ei, calitățile personale, talentul au învins posibila distincție dictată de etnia căreia îi aparține. Urmărind interpretarea sa orice regizor va descoperi o actriță capabilă de performanțe în diverse distribuții, chiar și în musicaluri, pentru că Alina Șerban dansează cu măestrie în unele momente fără trimiteri spre etnia sa, secvențe inteligent creionate de coregraful Răzvan Rotaru. În acest recital Alina Șerban este admirabilă ca actriță și prin modul în care sugerează dialogul cu diverse personaje întâlnite în viață. Titlul reprezentației este pornit de la replica adresată mamei că va fi ``cel mai bun copil din lume``. În evoluția carierei Alina Șerban a obținut distincții internațioale pentru roluri în film, dar și pentru regia unor scurtmetraje.

Dacă interptretarea ca actriță și textul compus de ea sunt ireproșabile, în ``rolul`` de regizoare Alina Șerban nu mai deține rostul ochiului din umbră al celui care trebuie să modeleze teatral convingător substratul textului și harul interpretei. Spune o vorbă din popor ``ce e prea mult strică`` și se dovedește și în acest caz. Colaborarea la realizarea acestui recital e numeroasă, dar regizoral modest coordonată. Acceptă decorul Mirunei Bălașa simplist desenat prin două corturi – să le spunem – albe cu mici ferestre spre lume și o bancă tot albă ce ascunde tot felul de obiecte. Decorul nu impune atmosfera dramatică a relatării poveștii de viață a eroinei. Costumele Cristinei Milea par desprinse din teatrul absurd și nu sprijină consistent evoluția personajului. Rochia cu crinolină de epocă purtată de interpretă în a doua parte a reprezentației când personajul e matur și intervenția unei maști amintind de o cioară, sunt efecte ieftine cu intenție de metaforă care dezavantajează miezul textului. Alte exagerări inutile apar prin proiecțiile video – Boroka Biro & Cătălin Rugină pornite de la desen abstract până la prim planuri. Regia Alinei Șerban este incoerent compus vizual în defavoarea actriței Alina Șerban. Dacă actrița își relata biografia și pe o scenă goală, fără false vizualizări de imagine scenică, interpretarea sa prindea mai multă amploare pentru a sporii tematica de bază a discriminării suferite și pe care a învins-o.

``Cel mai bun copil din lume`` rămâne o reușită pentru cunoașterea destinului unei actrițe cu har nativ, iar întâlnirea cu ea în orice spectacol va fi o încântare.

P.S. În holul generos al Sălii Mici a Naționalului bucureștean figurează o atractivă expoziție de scenografie – decor desen sau minimachetă și costume – schițe sau reale. Proiectele aparțin studenților la scenografie de la universitățile de artă, dar ... curatorul expoziției nu a știut să puncteze atractiv numele și proveniența viitorilor scenografi pentru a le reține, ei garantând prin proiectele expuse că sunt talente de care vom mai auzi în viitor.