“ PLURALUL ENGLEZESC “ – TEATRUL DE … ȘUȘĂ

CAPCANA DISCREDITĂRII

În ultima perioadă, Teatrul “Bulandra“ și Teatrul Metropolis au propus publicului spectacole-eveniment în regia unor personalități ale vieții teatrale: “Îngropați-mă pe după plintă“ – regia Yuri Kordonski, “Ivanov“ – regia Andrei Șerbn și “Nevestele vesele din Windsor“ – regia Alexandru Tocilescu (Spectacolele sunt comentate pe blog). Televiziunile, care ignoră orice informație culturală, firește nu au acordat atenția cuvenită nici acestor evenimente. Deodată însă, Antenele tv. și alte posturi, au anunțat cu surle și trâmbițe, “evenimentul cultural – Pluralul englezesc“, fără să specifice și cui aparține acest spectacol căruia i-au făcut o reclamă deșănțată. Avem teatre instituționalizate și teatre independente ce se luptă cu criza financiară, dar spectacolul “Pluralul englezesc“ nu aparține nici uneia din aceste categorii. A mai apărut o categorie de producători de spectacole particulare intinerante, cu un preț al biletelor piperat în raport cu cel solicitat publicului de teatrele de stat și independente, având în distribuții nume remarcabile, chiar și doctori profesori în învățământul artistic. Acestei categorii îi aparține și “Pluralul englezesc“. Din această categorie fac parte însă, și “Străini în noapte“ – regia Radu Beligan, și “Desculț în parc“ – regia Ștefan Bănică jr, spectacole demne de luat în seamă, comentate la data lansării lor în circuitul turneelor. Tot această categorie de producători a procopsit însă, piața ofertei teatrale și cu penibilul spectacol “O noapte furtunoasă“, de plidă, comentat pe acest blog. Evident că nu orice producție teatrală poate fi o reușită, un eveniment cultural. Numărul “șușelor” al acestor producții intinerante sporește totuși, alarmant. Discreditează menirea culturală a teatrului, ca și pe actorii implicați. Se știe că majoritatea actorilor sunt săraci, fiind răsplătiți cu salarii penibile pentru prestația în teatrele unde funcționează, dar implicarea lor în astfel de șușe îi discreditează în fața spectatorilor care plătesc pe un billet 50 sau 60 de roni și nu 30 ca la teatrele cu sediu stabil. Nu îi poate discredita participare la diverse telenovele – discutabile calitativ -, pentru că pe micul ecran prestația lor în fața unui anume public telespectator, se detașează profesional în contextual distribuțiilor cu mulți amatori. Publicul plătitor pentru șușe devenite … eveniment prin publicitatea informațională tv. poate fi însă, deziluzionat de ce i se oferă pe mari scene din țară . De exemplu, la “Pluralul englezesc“ vizionat la Teatrul “Nottra“, la ieșirea din sală, la finalul reprezentației, cupluri de spectatori comentau : “ O prostie dragă . Am dat banii de pomană ! “ sau “ Am venit pentru Dichiseanu și am văzut un circ. Păcat de acești actori“ ori “Piesa asta parcă am mai văzut-o de mult , dar era altceva. Nu mai vreau la teatru de acum !“. În turneele prin țară ale acestui spectacol s-ar putea ca publicul să fie entuziasmat de întâlnirea cu actorii cunoscuți ai distribuției, dar pentru prestigiul lor este un eșec. După ce am revăzut la Teatrul Național de Operetă “Ion Dacian“, “Desculț în parc“, ce include în distribuție în locul lui Mitică Popescu, suferind din cauza unei fracturi, pe George Mihăiță, și el excelent în rol, “Pluralul englezesc“ mi-a reamintit de “ O noapte furtunoasă “ de la Palatul Național al Copiilor , un alt spectacol de șușă.

ARGUMENTARE

“Pluralul englezesc“ este piesa englezului Alan Ayckboum scrisă în 1972, celebră în întreaga lume prin spectacole comerciale, jucată cu succes și pe Broadway. La Teatrul Mic a înregistrat din 1978 un record de reprezentații vreme de 17 ani ! Cunoscuta personalitate a teatrului, Sanda Manu a regizat atunci această piesă cu o distribuție remarcabilă în care actorii jucând atâția ani, au ajuns să le încărunțească podoaba capilară. Regizoarea a montat apoi, în 2003, tot la Teatrul Mic, “Cum iubește cealaltă jumătate“ de același autor englez, un text apropiat prin configurație de “Pluralul englezesc“. Se joacă și în prezent la Teatrul Mic, salvându-l de premiere cu alte propuneri repertoriale ce nu atrag publicul.

În noua formulă de reprezentarea a piesei, regizorul Toma Enache, comprimă textul, îl “adaptează“ printr-un limbaj vulgar al traducerii, introduce replici cu intenție comică de “actualizare”, anihilând tocmai știința dramaturgului englez, Sir Alan Ayckboum, de a susține prin cuvânt situațiile comice, nelipsite totuși, și de o tentă dramatică pentru destinele personajelor. Substratul dramatic al piesei, în care două din cele trei cupluri sunt afectate de eșecuri în viață, regia îl ignoră. Povestea este solid construită de dramaturg prin trei cupluri ce se întâlnesc în fiecare sărbătoare a Crăciunului, marcând trecerea unui an în care existența lor socială a suferit modificări. Piesa relatează istoria tragi-comică a celor trei familii: familia Sidney dornică de parvenire socială – soțul (Armand Calotă, actorul Tearului Național “I.L.Caragiale“) și soția sa Jane (Delia Nartea de la Teatrul de Comedie, profesor doctor asociat la UNATC) -, familia arhitectului Geoffrey – (Constantin Cotimanis de la Teatrul “Nottara“) și soția sa Eva – (Victoria Cociaș de la Teatrul “Nottara”) și familia bancherului Ronald – (Ion Dichiseanu de la Teatrul “Nottara“) și soția Marion (Cezara Dafinescu de la Naționalul bucureștean). Stimații actori sunt îndrumați regizoral să se… scălămbăie ca să stârnească râsul spectatorilor și uită de tipologiile atribuite de dramaturg și implicațiile conflictuale. Viziunea regizorală pornită ca o circotecă prin imaginea generală a spectacolului, defavorizează actorii. Spectatorii râd sporadic pentru că nu mai sunt definite teatral sensurile conflictului, și aplaudă în final cu respect actorii pe care îi prețuiește pentru alte prestații artistice, cum face la orice întâlnire cu dânșii. Circul teatral dictat de o regia realizată parcă de un amator de la o casă de cultură, are un sprijin pe măsură în decor. Maria Dobre și Simona Marcu concep banal cele trei bucătării ale famililor respective, unde se derulează acțiunea, și nu reușesc să sugereze prin obiecte măcar, mediul social al aparținătorilor.

Stimații actori nu beneficiază de îndrumarea regizorului pentru dezvoltarea personajelor și sunt cu toții obligați doar la exagerări în expresie și relații. În primul act se prezintă familia Sidney care așteaptă oaspeți de Crăciun. Rolul celui dornic de parvenire care se va lăuda mereu că se pricepe la toate, îi revine lui Armand Calotă. Actorul își tratează caricatural personajul, se maimuțărește mereu și fușerește rostirea cu sens a replicilor. Delia Nartea în Jane, soția ambițiosului Sidney, urmează linia caricaturizării personajului impusă de regie. Evoluțiile cuplului pe parcursul celor trei acte se rezumă numai la sporirea exagerărilor. De pildă, când Jane vrea să facă la familia arhitectului curățenie în bucătărie, Delia Nartea în fustiță scurtă stă mereu aplecată cu spatele spre public în scopul de a provoca un moment comic. Își agită posteriorul, fără nici un rost. Fiecărui cuplu autorul îi atribuie o stare conflictuală bine motivată ce este ignorată sau tratată exterior, exagerat, de către interpreți. Familia arhitectului Geoffrey se confruntă cu diverse probleme. Arhitectul, interpretat cu reținere și chiar jenă față de intențiile regiei de Constantin Cotimanis, este afectat de nebunia soției și suferă un eșec al construcției proiectului său. Datele conflictului sunt confuz scoase în evidență, regia atribuind arhitectului mai multă atenție doar în relațiiile cu… posterioarele partenerelor. Soția sa Eva, interpretată de Victoria Cociaș, prin “conceptul” regizoral apare ca o nebună dintr-un ospiciu, ca în ultimul act , inexplicabil, să fie vindecată și să devină o femeie pragmatică. Este jenant cum o actriță apreciată pentru realizări de marcă în alte spectacole, să ajungă a se scălămbăia în nebunia Evei ca un claun amator. Cel de al treilea cuplu al bancherului este interpretat de Ion Dichiseanu și Cezara Dafinescu. Bancherul Roland care în acțiune suferă și el în final un eșec profesional și are mereu probleme cu alcolismul soției sale, e tratat schematic de interpret. Schița caricaturală a personajului se amplifică în ultimul act, când bancherul e gazda sărbătorii și în casă e frig. Își primește oaspeții in… halat de baie, iar pe parcurs toate personajele uită de frigul din casă sugerat la început penibil de regie. Lui Marion, soția lui Roland, regia a găsit de cuviință să-i speculeze exagerat preocupăriile sale pentru alcool, uitând de motivările și relațiile cu cei din preajmă ce o determină să își înnece nemulțumirile în beție. Cezara Dafinescu se supune indicațiilor regiei și Marion a sa se fâțâie exagerat prin scenă cu paharul în mână ca să susțină în final un monolog al beției , ca într-un spectacol de revistă din secolul trecut. Marion devine o caricatură de personaj. Actorilor manevrați de un regizor pentru care comicul presupune doar caricaturi de personaje, nu li se poate reproșa decât acceptul implicării docile într-o astfel de … șușă.

“Pluralul englezesc“ prin povestes celor trei familii din medii sociale diferite este o piesă cu rezonanțe actuale, dar a fost tratată ca un spectacol cu Țociu și Palade, cu toate că distribuția reunește actori de marcă. Fenomenul acestor inițiative particulare ce se transformă în șușe care mai sunt și promovate de televiziuni ca evenimente culturale, discreditează imaginea teatrului și a interpreților. Marea majoritate a celor care se lasă păcăliți de astfel de proiecte superficial și vulgar coordonate regizoral, nu au nici o motivare, mai ales că sunt personalități cunoscute ale teatrului.