O SUTĂ DE ANI, SALA TEATRULUI “ COMOEDIA “ – “ODEON “

UN MEMORABIL EVENIMENT CULTURAL

Unul dintre puținii manageri – directori de teatru pe care îi avem, Dorina Lazăr, a reușit să sărbătorească, în ciuda crizei financiare și culturale , cei o sută de ani a celei mai elegante săli de teatru din Capitală care găzduiește acum, Teatrul Odeon. Cu prețuire pentru istoria lăcașului respectiv, cea care beneficiază de acest edificiu a conceput evenimentul pe coordonate culturale demne de toată stima. A propus contemporanilor spectatori o evocare admirabilă a istoriei uitate pe nedrept.

În 25 decembrie 1911 lua ființă în București, sala actuală a Teatrului Odeon, pentru Teatrul “Comoedia”, un teatru de comedie. Aniversarea s-a petrecut ca în urmă cu un veac. S-a cântat ca atunci, Uvertura la opera “Tannhauser” de Richard Wagner cu Orchestra Universității Naționale de Muzică din București, dirijor Alexandru Ganea, interpretată cu știință muzicală. S-a lecturat, tot ca în urmă cu un secol, “Rapsozii” de Victor Eftimiu, text închint evenimentului cu învocarea lui Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu, redat de stimata echipă a Teatrului Odeon. Aceasta a fost pe scurt “serbarea” care lansa însă, o carte memorabilă – “Teatrul Comoedia – Odeon. Un secol de istorie.”, un document necesar oricui iubește și stimează teatrul. Maria – Magdalena Ioniță și colectivul său, au editat la Editura Oscar Print, într-o grafică de excepție cu ilustrații inedite, un adevărat “roman” despre viața de un secol a teatrului nostru. Rar putem descoperi o astfel de istorie a teatrului relatată captivant. Mereu se publică tot felul de volume despre oamenii din teatru, oneste, didactice și fără de o documentare solidă. Acest volum se definește însă, ca un document de valoare, o carte de referință. Se parcurge istoria unei săli de teatru ce a trecut prin multiple destinații teatrale, astăzi fiind în custodia Teatrului Odeon căruia, firește, îi este dedicat un capitol aparte. Biografia sălii înseamnă evocarea numelor de referință care au marcat cu personalitatea lor istoria teatrului românesc.

Dorina Lazăr a reușit prin această manifestare și cartea la editarea căreia a contribuit substanțial, să demonstreze că teatrul nu este o artă efemeră, ci un fenomen cultural activ căruia trebuie să îi acordăm respectul cuvenit pentru contribuția la evoluția societății noastre. Cei prezenți la sărbătoare au avut șansa deosebită, de a urmări în deceniul bezmetic al acestui mileniu trei, o aniversare concepută cu sufletul și respect față de istorie, nu să asiste la un spectacol de duzină din seria manifestărilor cu minor scop publicitar.