FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU, miercuri, 31 octombrie

“ DOMNIȘOARA IULIA “ – TEATRUL MAGHIAR DE STAT din CLUJ ( Secțiunea : “Strindberg, înaintași, urmași” )

         BUNE INTENȚII, FRÂNTE ÎN COMUNICARE

         Piesa scrisă de August Strindberg la sfârșitul secolului XIX, solid construită prin psihologia personajelor, rămâne și astăzi actuală , prin tematica conflictului ce are la bază confruntări din mediul social. Regizorul Felix Alexa încearcă o trimitere spre actualitate prin adaptarea lui Noemi Vajna, atenționând asupra pozițiilor sociale dictate de apartenența în zone opozante a personajelor, dar și asupra “mărului” otrăvit dictat de erotism. Respectă linia dramaturgului și reușește o vizualizare scenică încărcată de sugestii.

         În scenografia admirabil creată de Carmencita Brojboiu, regizorul dezvoltă în tendință teatrală realistă, uneori chiar naturalistă, “lecturarea” scenică a piesei lui Strindberg. Cu minuțiozitate, Carmencita Brojboiu oferă decorul  “bucătăriei” lui Kristin, femeia austeră apropiată de Jean, lacheul familiei “nobile” a domnișoarei Iulia. Regizorul deschide spectacolul printr-un prolog lipsit de replică, în care Kristin pregătește masa lui Jean, și alte preparate, realist și transmite un miros provocator spre public. “Bucătăria” e încărcată de multe coșuri cu mere, ce vor juca un rol cu sens metaforic în derularea conflictului. Inițiativele de vizualizare prin scenografia speculată de regie, sunt excelente, îmbogățesc viziunea regizorală și aduc prețuire lui Felix Alexa și scenografei Carmencita Brojboiu         .

         Conceptul regizoral nu prinde însă, întodeauna fiorul dramatic solicitat de scriere, prin unele stângăcii în interpretarea Iuliei de către Aniko Petho. Nu reușește să susțină nuanțat situațiile conflictuale. Interpretarea sa este schematică, exterioară în multe momente ale relației Iuliei cu Jean. Rostul major al acestui personaj cheie a tematicii, nu e înfăptuit convingător de actriță, care are un farmec provocator, dar nu îl speculează credibil, și uită în caracterizare de proveniența Iuliei, de biografia sa . Relaționarea Iuliei cu Jean, nebunia poftei erotice , sunt simplist susținute de actriță, având însă, drept partener un actor de excepție, pe Zsolt Bogdan. Acesta reușește să redea complexitate frământărilor lui Jean în  dorința de parvenire , atracția față de Iulia, dublată de interesul personal. Actorul se integrează cu perfecțiune în structura personajului. Un judecător sobru al situațiilor declanșate de relația lui Jean cu Iulia, compune remarcabil Emoke Kato în Kristin. Sugerează cu discreție și efectul interior  pe care îl are asupra Kristinei , relația celor doi, căreia îi înțelege rostul dictat prin ambițiile lui Jean.

         Regizorul Felix Alexa a gândit un concept apreciabil asupra teatralizării textului, dar a pierdut în punerea sa în practică scenică tocmai, rostul major al interpretării personajului central, Iulia. Rolul este foarte dificil și solicita poate mai multă atenție a regizorului în îndrumarea interpretei.

“ ULTIMA ZI A TINEREȚII “ – TEATRUL NAȚIONAL “ RADU STANCA “ din SIBIU (Secțiunea : “De toate pentru toți” )

                  CE E PREA MULT STRICĂ

         O incontestabilă personalitate a regiei noastre  a devenit Yuri Kordonsky, elevul lui Dodin, regizorul rus care trăiește în America, și prin memorabilele spectacole lucrate la Teatrul “Bulandra” și Naționalul bucureștean este apreciat și la noi. Continuă și la Naționalul din Sibiu, intenția sa de a dramatiza scrieri importante ce i-au cucerit sufletul . După romanul lui Pavel Sanaev “Îngropați-mă pe după plintă”, dramatizat pentru Teatrul “Bulandra” într-un spectacol de excepție, dramatizează acum, romanul “Cronica incidentelor unei iubiri” a polonezului Tadeusz Konwicki. Rezultatul dramatizării este un eseu despre iubirea a doi adolescenți – Vitek și Alina -, încărcat de monologurile Necunoscutului cu sens moralizator, impresionant susținute scenic de Marian Râlea.

         Povestea de dragoste dintre Vitek (Alexandru Malaicu) și Alina (Veronica Arizancu), Romeo și Julieta din 1939 , anul când toamna în Polonia aduce cel de al doilea război mondial, are poezie sensibilă. Regizorul încearcă să teatralizeze însă, acest eseu despre o iubire nefericită petrecută cu discreție față de acea vreme de început de război, exagerând prin vizualizarea relațiilor între personaje. Tinerii trăiesc în preajma unei păduri, traversată de un râu. Decorul lui Dragoș Buhagiar, compune inventiv spațiul de joc, ca simbol. Apa râului domină scena, copacii sunt sugerați ca trunchiuri albe. Apa devine în conceptual regizoral , o roată a vieții , care poate bucura sau distruge, fiind mult prea mult folosită ca element central de expresie. Rolul ei din proză se transferă pe scenă, exagerat ca sens, că apa vieții poate afecta sentimente sau le poate naște pasional. Tăvălirea mereu prin acea apă a personajelor centrale , nu servește emoțional poezia acestui eseu.

         De la cunoașterea sentimentului iubirii, la relația directă și la soluția finală a sinuciderii , regizorul încarcă vizualizarea excesiv. Actorii se adaptează ilustrației cerințelor unui eseu teatral, dar interpretarea personajelor, și în special a tânărului cuplu, este modestă, nu impune emoția solicitată de poveste.Cu greu trece pragul maturizării lui Vitek, Alexandru Malaicu. Mai apropiată de o modernă Julietă este Veronica Arizancu în Alina. Sensibilă este Diana Fufezan în mama lui Vitek, care speră că doar credința în Dumnezeu îl poate ajuta pe fiul său să se realizeze prin studii ca medic. Relațiile dintre personaje cu tipologii speciale sunt simplist conduse regizoral.

         “Ultima zi a tinereții” rămâne un experiment regizoral nespecific lui Yuri Kordonsky, spectaculos exterior prin artificiul apei , dar lipsit de tensiunea emoțională solicitată de acțiune, greu de teatralizat, e drept, în cazul unui eseu,  dramatizare după un roman.

P.S. Cu regret nu am vizionat “ CARMINA BURANA “ în regia lui Gigi Căciuleanu și “CUPLUtoniu – Furiile & Marele război” în regia lui Radu Alexandru Nica, programate în ziua de miercuri, alături de un excelent recital al Taniei Popa – “FATA DIN CURCUBEU” , comentat pe blog la timpul premierii.