GALA PREMIILOR UNITER - EDIȚIA XX

GALA PREMIILOR UNITER – EDIȚIA XX

 O SERBARE CU … VALORI ABSENTE

         Proiectul Uniunii Teatrale din România ( UNITER ) – GALA premiilor anuale – a fost lansat în 1992, fiind o necesară inițiativă pentru evidențierea VALORILOR detașate într-o stagiune teatrală. Este și va rămâne un eveniment al mișcării teatrale, chiar dacă în timp dă semne de afectare a credibilității sale prin manierizarea selecției.  La prima ediție, o stagiune teatrală însemna, 1992 – 1993, regulă respectată până în 2002, când Gala s-a aliniat selecției internaționale pentru un an calendaristic. Un an de teatru, un an al răsplătirii valorilor = Gala Premiilor UNITER. Aceasta a fost prima schimbare a “regulamentului” Galei și din păcate, singura. În două decenii, nu s-a reușit o reglementare solid funcțională a “regulamentului” pentru a pune în evidență valorile evoluției teatrului din mileniul trei. “Regulamentul” atribuie un rol major criticilor de teatru, doar prin trei persoane, care săvârșesc prima selecție și cea mai importantă, a nominalizării valorilor. Sunt membrii stimați ai Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) – Secția Română, integrată UNITER. Urmează apoi, prestația însă, a unui alt juriu, ce trebuie să aleagă din cele trei nominalizări anterioare pentru  fiecare compartiment, desemnarea premianților. Și acest  juriu e dominat de critici, alături însă,  de un actor, un regizor sau un scenograf. Într-o astfel de jurizare importantă este implicarea mai multor spirite culturale pentru a spori credibilitatea valorilor premiate în raport cu evoluția  prezentă   a teatrului. La ultimele ediții, din cauza primei selecții a criticilor de la AICT, premiile Galei au stârnit nemulțumiri firești, care indică și o criză culturală a autorității , documentării criticilor, ce completează și grava criză a regiei actuale.

         Prezentăm în continuare, rezultatele jurizării Ediției XX, anul teatral 2011, cu rezervele de rigoare datorate subiectivismului selecției, dar poate și firesc, al persoanei care a urmărit conștiincios evenimentul la televizor, ca un simplu SPECTATOR , iubitor de teatru. Când în sfârșit, Gala a părăsit platourile televiziunii publice unde au fost derulate ultimele ediții din motive financiare, e trist că la un astfel de eveniment, revenit la locul de pornire -  Teatrul Odeon, se puteau sesiza locuri goale în sală. E trist de asemenea, că selecțiile  au omis unele reale realizări ale teatrului, consființite prin avalanșa Marelui Public la numeroase spectacole speciale sub raport estetic. Obligatoriu trebuiau luate în considerație. De pildă în Gală, timid, sporadic, s-au nominalizat performanțele Teatrului “Bulandra” cu spectacolele “Însemnările unui necunoscut”, “Îngropați-mă pe după plintă” și “Ivanov”, “Artă” fiind total absent. Gala, ca imagine televizată s-a susținut prin invitați de pe alte meridiane și prin prezentarea elegantă și inteligentă a lui Ion Caramitru, motorul acestei bune intenții de a face publice valorile anului trecut. Cele 25 de distincții din Gală, integrau haotic în spectacolul tv. premiile anuale ale selecției mult așteptate și cele speciale ale Senatului UNITER.

         PREMIILE EDIȚIEI XX pentrul anul teatral 20011

         Juriul selecției a reunit pentru nominalizări  pe criticii Monica Andronescu, Ion Parhon și Ion Cocora, abonat ca personalitate la multe ediții ale Galei. Juriul final, care a avut dificila alegere a valorilor din selecția subiectivă a predecesorilor, a fost alcătuit din criticii Ludmila Pantajoglu, Jean Cazaban, Mircea Morariu și actrița Rodica Negrea, scenograful Puiu Antemir. Trei critici alături de doi practicanți ai actului artistic, și nici un regizor!

         PREMIUL DE DEBUT – RALUCA VERMEȘAN pentru rolul Helen din “XXL” de la Teatrul Act, ne-a dat în debutul Galei, o cât de câtă speranță, actrița fiind remarcabilă în acest spectacol al teatrului independent, comentat și pe blogul “Spectator”. O singură observație însă,  nu a fost menționată în Gală, în nici un fel, activitatea din ce în ce mai pregnantă a independenților prezenți cu succes în întreaga țară și ne integrată unei secțiuni speciale de premiere.

         PREMIUL CELUI MAI BUN SPECTACOL DE TEATRU RADIOFONIC – “SHYLOCK”, regia Răzvan Popa. Teatrul tv, un alt compartiment al audiovizualului, a absentat din ultimele  ediții ale Galei pentru că nu mai produce postul public nimic original și cheltuiește fondurile în divertismente derizorii, cu toate că telespectatorii ar fi interesați de producțiile speciale de tradiție ale respectivei instituții publice.

         PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ SCENOGRAFIE – NIKOLA TEROMANOV pentru spectacolul “Vizita bătrânei doamne” de la Teatrul Național “I.L.Caragiale”. Este o scenografie spectaculoasă ne folosită însă, eficient de regie. Alte nominalizări au fost : Vioara Barna (“Scripcarul pe acoperiș”, Teatrul “Regina Maria” din Oradea) și Dragoș Buhagiar (“Ultima zi a tinereții”, Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu). Selecționerii nu au remarcat și contribuțiiile scenografiei originale pentru spectacolele “Însemnările unui necunoscut” – Maria Miu, “Îngropați-mă pe după plintă” – Nina Brumușilă și “Ivanov” – Octavian Neculai (decor). În genere, restricționarea nominalizărilor doar la trei propuneri poate fi discutabilă. Selecționerii, uneori poate nu au ce nominaliza la diferite compartimente din lipsă de valori consistente, dar sunt și ediții în care obligatoriu apare necesitatea de a fi marcate mai multe nominalizări, datorate unor producții teatrale de excepție. Se întâmplă asta și la alte festivaluril de pe alte meridiane.

         PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL SECUNDAR – CORNEL SCRIPCARU pentru Lebedev din “Ivanov” de la Teatrul “Bulandra”. Meritată distincție pentru un actor de marcă, mai greu remarcat de critici.

         PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL SECUNDAR – ANA IOANA MACARIE pentru Nastenka din “Însemnările unui necunoscut” de la Teatrul “Bulandra”. Meritată, dar și discutabilă distincție pentru că în același spectacol, Tamara Buciuceanu - Botez este uluitoare într-un personaj dotat cu câteva replici; este de nerecunoscut. Inexplicabil rămâne cum valoarea acestui spectacol a fost rezumată de selecționeri la o singură premiere. Unde este necesara nominalizare a lui Virgil Ogășanu pentru rolul principal, o excelentă realizare? Și a regiei, și chiar a spectacolului derulat cu casa închisă?

         PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL PRINCIPAL – SORIN LEOVEANU pentru rolul Caligula din spectacolul cu același nume al Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova. A fost deosebită prezența sa în acest controversat personaj, în raport cu întreaga distribuție (comentarii pe blog). Dar … referindu-ne strict numai la nominalizări, Marian Râlea în Sașa – copil și matur – în “Îngropați-mă pe după plintă” realizează o creație unicat, având ca dificultate și confruntarea cu partenera sa, marea  actriță, Mariana Mihuț. Rămâne Marian Râlea un alt mare nedreptățit al Galei.

         PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL – MARIANA MIHUȚ pentru Bunica din “Îngropați-mă pe după plintă” de la Teatrul “Bulandra”. O adevărată creație !! Dar … selecția alătură total nemotivat în competiția nominalizărilor pe Claudia Ieremia pentru Zoe din “O scrisoare pierdută”, un spectacol mediocru cultural al Teatrului Național din Timișoara și pe Oana Pellea pentru recitalul “Vocea umană” de la Teatrul Metropolis (comentat pe blog). Selecționerii, stimați critici, se pare că nu cunosc ce presupune un rol principal într-un spectacol și un recital. De ce Gala nu are un compartiment special și necesar pentru producțiile actuale, recitaluri, ce nu sunt one man show-uri cum le mai definesc criticii? Oana Pellea este senzațională într-o dificilă partitură singulară, iar Mariana Mihuț, într-un rol ce presupune și o consecventă relaționare cu partenerii.  Dacă integrezi recitalul Oanei Pellea la premii pentru interpretare, atunci de ce selecția omite din Gală nominalizarea lui Marcel Iureș pentru excepționalul recital oferit în “Absolut !” de la Teatrul Act? Acest simț haotic de selectare, nedreptățește un mare actor, pe Marcel Iureș , fondator și al primului teatru independent.

         PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ REGIE – LASZLO BOCSARDI pentru “Caligula” de la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova. Este un concept regizoral remarcabil, dar nu în toate compartimentele credibil servit de actori. Discutabilă rămâne nominalizarea pentru premiul de regie a lui Radu Alexandru Nica – “Mountainbikers” (Teatrul German de Stat din Timișoara) și Silviu Purcărete – “D’ale carnavalului” (Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu); cele două spectacole nu au obținut nici o altă  nominalizare la alte compartimente, ca să argumenteze eficiența regiei.  

            PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN SPECTACOL – “ULTIMA ZI A TINEREȚII” de la  Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu. Nu am vizionat spectacolul, nu mă pot pronunța ca spectator, dar … alăturarea sa de către selecționeri cu “Ivanov” (Teatrul “Bulandra”) și “Vizita bătrânei doamne” (Teatrul Național “I.L.Caragiale”) – spectacole comentate pe blog, este ciudată. Mai întâi, la orice festival internațional, fie de teatru sau film, premiul celei mai bune realizări, include și alte premii sau nominalizări pentru colaboratori. În cazul de față, nu include nici măcar o nominalizare la regie pentru Yuri Kordonsky realizatorul spectacolului “Ultima zi a tinereții” , cât și a celui de la Teatrul “Bulandra”, “Îngropați-mă pe după plintă”. Cum o fi cel mai bun spectacol, “Ultima zii a tinereții” dacă doar scenograful s-a remarcat din echipa realizatorilor? Răspunsul îl pot da doar selecționării care au nominalizat propunerile la premiul cel mai important .

         PREMIILE SENATULUI UNITER

         Anual Senatul UNITER acordă numeroase premii pentru cariera creatorilor din diverse compartimente ale artei spectacolului. Acțiune meritorie. Firesc, s-a acordat PREMIUL DE EXCELENȚĂ regizorului ALEXANDRU TOCILESCU, de curând dispărut dintre noi. Vreme de două decenii lui Alexandru Tocilescu prin selecțiile edițiilor anterioare, nu i-a fost atribuit un premiu pentru regie, ci numai pentru …  unele spectacole, de parcă această mare personalitate creatoare nu ar fi contribuit la realizarea lor. S-a omagiat și plecarea în lumea de dincolo, a celui care a direcționat strălucit calea teatrului nostru, și nu numai, meșterul LIVIU CIULEI. A fost uitat dintre cei dispăruți marele scenograf Ion Popescu-Udriște. S-au acordat numeroase și meritate premii pentru întreaga activitate  lui Valeriu Dellakeza, Melaniei Ursu, scenografei de excepție Judit Dobre-Kothay, regizorului Cristian Hadji-Culea, pentru muzică în teatru - Arpad Konczei, pentru teatru de copii - Anca Zamfirescu, pentru teatrul de păpuși - Liviu Steciuc. Pentru critică și istorie teatrală, Senatul a premiat pe Ștefan Oprea, o venerabilă personalitate din domeniu. Dar … în afara comunicării anterioare pe mail a acestei distincții, a mai apărut surprinzător în spectacolul tv. încă un nume, un  premiu pentru critică, dat de AICT. A fost acordat unei persoane distinse, mai tinere, Monica Andronescu care era și membră a juriului  selecției  actualei ediții (ciudată coincidență), editor al unei reviste online, patronată de un nume cunoscut, nu numai în dramaturgie, ci și în viața politică.

         Nu putem omite din lista numeroasă a premiilor pe Carmen Palade Adamescu de la Unirea Shopping Centre, de zece ani răsplătită cu Premiul Mecena pentru finanțarea Galei, pe Emil Boroghină, răsplătit de British Council pentru Festivalul Shakespeare, ce se desfășoară în această perioadă. Premiul președintelui UNITER, Ion Caramitru a marcat meritele incontestabile ale doctorului Sandu Mihail Cociașu în campania “Artiștii pentru artiști”, un proiect de activitate socială prețuit în special, de actorii vârstnici.

         Ca în fiecare an, cu sprijinul “Fundației Margareta”, un alt juriu – Marina Constantinescu, Marian Popescu (critici de teatru) și Claudiu Goga (regizor) – a acordat premiul dramaturgiei originale piesei “Ultimul pact” de Oana Maria Cajal. Conform unei promisiuni, mai mult sau mai puțin respectate, așteptăm și un spectacol cu această piesă.

 Nici Ion Caramitru nu a fost lipsit de o distincție meritată după 20 de ani de activitate la UNITER, acordată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

S-ar putea ca din această bogată listă de distincții să fi omis pe cineva. Scuze.

OBSERVAȚII GENERALE

Este necesară refacerea regulamentului de funcționare a Galei, în raport cu evoluția actuală a teatrului. Prima selecție de către un juriu cu trei critici, prin subiectivitatea cu pretenții autoritar estetice, afectează credibilitatea valorii premiilor.

Pentru jurizare este necesară implicarea creatorilor activi pe scenă din breaslă– actori, regizori, scenografi, dar și oameni de cultură din diverse medii –personalități recunoscute .

Debutul tinerilor produși, e drept, exagerat pe bandă rulantă de numeroasele universități de învățământ artistic, merită mai multă atenție la premiere. Majoritatea se afirmă în teatrul independent. Teatrul instuționalizat începe să aibă o concurență din partea publicului tânăr prin teatrul independent pe care Gala trebuie să îl ia în seamă.

Premiile Galei, considerate la primele ediții un “Oscar” al teatrului nostru, pierd de la un an la altul din prețuire prin regulamentul actual. Desigur, lipsa fondurilor îngreunează aplicarea unei jurizări mai ample. Dar … se pot găsi soluții prin consultarea membrilor breslei.  UNITER este un segment al societății civile unde speranța sunt tinerii, unde pretențiile particulare ale unor “echipe” nu își mai pot avea locul. UNITER a făcut mult pentru breaslă și nu i se pot știrbi meritele numai prin fragilitatea actuală a  proiectului Galei, ce beneficiază și de o firească   mediatizare pe micul ecran. Ultimele ediții rămân însă, discutabile, atât pentru breaslă, cât și pentru iubitorii de teatru.